Iona
este fata care încearcă să supravieţuiască printre oameni, care nu fac altceva
decât să-i demonstreze că nu va reuşi, că nu va triumfa în lupta de zi cu zi cu
existenţa banală. Cei
care îi repetă iritant şi sfidător că visurile ei dintotdeauna nu vor deveni
nicicând realitate, ci vor rămâne doar la nivelul unor vise din timpul nopţii.
Cei
care au grijă ca, atunci când Iona reuşeşte să facă un pas înainte, să facă tot
ce pot pentru a o dezechilibra şi a-i nărui toată speranţa.
 |
De
cele mai multe ori, Iona face faţă tuturor acestor oameni, şi înghite totul, fără
a mai pune la suflet. Adună fiecare dezamagire, fiecare şut în fund, fiecare
vorbă spusă să descurajeze, doar pentru a se”hrăni” cu ele, pentru a-şi” hrăni”
ambiţia şi pentru a le demonstra lor, celor ce nu cred în ea, că atunci când îşi
propune ceva, nu există nimeni şi nimic care să o facă să dea înapoi sau să dea
semne de slăbiciune. Sau cel puţin, nu în faţa lor. Refuză să le ofere această
satisfacţie. Ca în citatul lui Octavian Paler: “Ceilalţi lupi m-ar sfâşia, dacă
ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns.”
Iona
este fata, care atunci când e la pământ, se gândeşte mereu că altcineva este şi
mai căzut şi cu mai multe motive de a se plânge, de a-şi plânge existenţa şi de
a renunţa la lupta.
Iona
este fata care îşi cunoaşte limitele şi care vrea mereu să şi le depăşească, sa
le provoace şi să se redescopere. Iona este fata sensibilă, timidă,
tristă, dar şi fata care reuşeşte să se mobilizeze când trebuie şi să
reinventeze pentru a reuşi.
Iona
este fata care ajunge să fie înconjurată de prieteni în care nu se mai regăseşte,
care o dezamăgesc, de oameni apropiaţi care îi oferă gratuit clipe nu tocmai
fericite, dar în acelaşi timp descoperă alţi oameni frumoşi, de la care are atât
de multe de învăţat! E constientă că în viaţă va pierde multe persoane, fie din
vina ei sau nu, dar se va găsi întotdeauna cineva care să umple locul lăsat. Până
la urmă, nu întâmplător cineva mai face sau nu parte din viaţa fiecărui om.
Iona
este fata care ştie că are un ţel în viaţă şi refuză să creadă că acesta nu i
se va îndeplini la momentul potrivit. În drumul ei, are inevitabil, parte de
piedici. Aceasta cade, se ridică, îndură şi priveşte înainte. Dar are şi momente
când rămâne la pământ, dezamăgită şi fără speranţă, fără ca cineva să-i întindă o mână şi să-i zică
doar atât:” Tu poţi mai mult de atât !”
În
acele clipe este doar ea, învăluită în multele momente când se simte singură!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu