miercuri, 31 octombrie 2012

De citit

Daca vreti sa cititi despre lucruri scrise din inima, inspirate si filtrate prin sensibilitatea unui om special, atunci vizitati site-ul http://viatata.net.

Mai jos, va las sa cititi una dintre postarile mele preferate de pe acest site.

Interviu cu sufletul meu


"- Hei..ce faci? Nu am mai vorbit de mult.
- Știu..m-ai cam dat uitării de ceva timp.
- Te simt străin față de mine.
- Și eu la fel simt..simt că nu mai sunt legat de tine. Ne-am despărțit.. sufletul de corp.

- De ce simțim asta?
- Pentru că nu mi-ai mai dat atenție în ultimul timp. Pentru că te-ai îndepărtat de mine.

- Am fost cam supărat…
- Nu mai mult ca mine să știi.

- Te cred..Pot să te întreb ceva?
- Spune.

- Știu că nu am mai vorbit de mult, că nu am avut prea multă grijă de tine, dar..mi se pare mie sau lipsesc câteva bucățele din tine?
- Da, lipsesc de ceva vreme. Se întâmplă de multe ori în viață să mă atașez de persoanele care trec prin drumul tău. Și le dăruiesc fiecăruia o bucățică din mine. Îmi pare rău că ei nu își dau seama de asta și mai ales, nu realizează că atunci când pleacă iau și bucățica lor cu ei. Din acest motiv, acum lipsesc bucățele din mine.

- Credeam că nu mai faci asta, credeam că ai renunțat să mai crezi în oameni.
- Și eu.. am crezut că am puterea să fac asta. Dar mereu repet greșeala.

- Văd bucățele lipsă, dar văd și bucățele lipite. De ce?
- Păi astea sunt încercările oamenilor de a reveni. Mă atașez de ei, pleacă, revin, și încearcă să lipească bucățica lor înapoi la locul ei. Dar ei nu văd că oricât ar încerca să facă să fie la fel, nu se poate.. cicatricile mereu rămân.

- Oamenii sunt așa cum te așteptai să fie? Merită iubirea ta?
- Unii da, unii nu. Păcat că îmi trebuie mult timp să îmi dau seama care merită și care nu.

- Ai iubit vreodată cu adevărat?
- Da. Vezi cea mai mare bucată care lipsește? E ceea ce a rămas în urma iubirii. Și amintirile, care ți le-am dat ție.

- Înțeleg.. Nu am mai căutat de ceva vreme în sertarul cu amintiri. Așa cum te-am dat uitării pe tine, așa am făcut și cu ele. Mi-e bine așa deocamdată. Încă ceva..
- Te ascult.

- Mai ai putere să iubești? Să mai ai încredere în oameni? Pentru că eu nu mai am.. și sincer.. am început să urăsc oamenii.
- Timpul îți va răspunde la întrebare, el îți va arăta dacă am sau nu putere. Iar despre oameni, oricine greșește, cel mai important e să înveți din greșeli. Dacă eu cu toate lipsurile mele încă respir și îți dau ție putere să mergi mai departe, și tu poți. Am nevoie ca tu să zâmbești pentru mine.

- Ești fericit?
- Aș putea fi. Nu am nevoie de multe lucruri să fiu fericit. Tot ce știu e că..mi-e dor de acel sentiment…"

Niciun comentariu:

miercuri, 31 octombrie 2012

De citit

Daca vreti sa cititi despre lucruri scrise din inima, inspirate si filtrate prin sensibilitatea unui om special, atunci vizitati site-ul http://viatata.net.

Mai jos, va las sa cititi una dintre postarile mele preferate de pe acest site.

Interviu cu sufletul meu


"- Hei..ce faci? Nu am mai vorbit de mult.
- Știu..m-ai cam dat uitării de ceva timp.
- Te simt străin față de mine.
- Și eu la fel simt..simt că nu mai sunt legat de tine. Ne-am despărțit.. sufletul de corp.

- De ce simțim asta?
- Pentru că nu mi-ai mai dat atenție în ultimul timp. Pentru că te-ai îndepărtat de mine.

- Am fost cam supărat…
- Nu mai mult ca mine să știi.

- Te cred..Pot să te întreb ceva?
- Spune.

- Știu că nu am mai vorbit de mult, că nu am avut prea multă grijă de tine, dar..mi se pare mie sau lipsesc câteva bucățele din tine?
- Da, lipsesc de ceva vreme. Se întâmplă de multe ori în viață să mă atașez de persoanele care trec prin drumul tău. Și le dăruiesc fiecăruia o bucățică din mine. Îmi pare rău că ei nu își dau seama de asta și mai ales, nu realizează că atunci când pleacă iau și bucățica lor cu ei. Din acest motiv, acum lipsesc bucățele din mine.

- Credeam că nu mai faci asta, credeam că ai renunțat să mai crezi în oameni.
- Și eu.. am crezut că am puterea să fac asta. Dar mereu repet greșeala.

- Văd bucățele lipsă, dar văd și bucățele lipite. De ce?
- Păi astea sunt încercările oamenilor de a reveni. Mă atașez de ei, pleacă, revin, și încearcă să lipească bucățica lor înapoi la locul ei. Dar ei nu văd că oricât ar încerca să facă să fie la fel, nu se poate.. cicatricile mereu rămân.

- Oamenii sunt așa cum te așteptai să fie? Merită iubirea ta?
- Unii da, unii nu. Păcat că îmi trebuie mult timp să îmi dau seama care merită și care nu.

- Ai iubit vreodată cu adevărat?
- Da. Vezi cea mai mare bucată care lipsește? E ceea ce a rămas în urma iubirii. Și amintirile, care ți le-am dat ție.

- Înțeleg.. Nu am mai căutat de ceva vreme în sertarul cu amintiri. Așa cum te-am dat uitării pe tine, așa am făcut și cu ele. Mi-e bine așa deocamdată. Încă ceva..
- Te ascult.

- Mai ai putere să iubești? Să mai ai încredere în oameni? Pentru că eu nu mai am.. și sincer.. am început să urăsc oamenii.
- Timpul îți va răspunde la întrebare, el îți va arăta dacă am sau nu putere. Iar despre oameni, oricine greșește, cel mai important e să înveți din greșeli. Dacă eu cu toate lipsurile mele încă respir și îți dau ție putere să mergi mai departe, și tu poți. Am nevoie ca tu să zâmbești pentru mine.

- Ești fericit?
- Aș putea fi. Nu am nevoie de multe lucruri să fiu fericit. Tot ce știu e că..mi-e dor de acel sentiment…"

Niciun comentariu: