Copilaria in imagini

Am mai scris despre copilarie, pentru ca este perioada vietii mele cea mai draga, de unde ma “hranesc” cu cele mai frumoase si nepretuite memorii si de care nu ma satur sa vorbesc.

Este perioada pe care nu mi-o poate lua nimeni, nici macar timpul. Totul era atat de simplu, totul era lipsit de griji, totul era magic. Copilaria este cea la care te poti intoarce mereu, este cea care iti va adduce mereu un zambet pe fata.

Mi-e dor de copilarie si imi amintesc cu drag …

…de telefonul cu fir, cuplat cu vecinu’.

…de oracolul, din care reuseam sa ne dam seama daca baiatul/fata ne place  sau place pe altcineva.

…cand era ziua cuiva de pe scara, in ziua respectiva ne adunam toti la sarbatorit, fara a ne face prea multe grji de cadou, sau cum sa ne imbracam. Important era sa fim impreuna, cat mai multi.

…cand stateam pe bordura, pe jos, fara sa ne gandim ca ne vom murdari hainele, mancam si beam unul dupa altul, fara sa ne gandim ca e “periculos”; iarna stateam toata ziua in zapada si pe derdelus, pana ne udam hainele si mergeam sa le schimbam.

…de sticle gaurite in dob pentru a ne racori, in caz ca nu aveam bani de pistaole cu apa.

… de cel mai bun suc, care era cel de la dozator, acel cico care ne potolea setea dupa ore intregi de joaca.

…cand faceam pocnitori din carbid, cu suruburi si piulite.

…cand faceam colectii cu poze cu trupa preferata, cu timbre, cu insecte,cu reviste sau cu cartoane de la gume.

…cand citeam cuvintele pe invers, de la capat la inceput, ca un “cod” intre prieteni.

…cand ne strangeam la un etaj al blocului si jucam atatea jocuri pe echipe.

…cand mergeam la furat…de caise crude, corcoduse, mere verzi si pe care le mancam cu atata pofta in fata blocului, cu sare. Sau cand imparteam felii de pepene, dat de vecini. Ce placeri marunte ne faceau viata frumoasa.
....cand...

Eram apropiati cu vecinii, ne stiam toti intre noi. Intre timp, s-au schimbat atat de multe, mi-au plecat vecinii…iar pe cei de azi nu-i mai cunosc. Totul s-a indepartat .

Azi sunt trista, in fata blocului nu mai vad niciun copil. Doar cand cad pe ganduri si privesc in gol, vad umbrele copilariei noastre, retraiesc totul in gand si suspin. Copilaria s-a terminat, cei cu care am copilarit sunt care incotro, locurile in care am copilarit s-au schimbat atat de mult…nu ma mai regasesc in nimic azi. Timpul ne schimba, si se scurge in defavoarea copilariei, din pacate, dar amintirile din copilarie nu mi le va lua nimeni.Chiar si cand, nostalgica, stau pe aceiasi strada pe care , candva, mi-am scris copilaria.

Copilaria in imagini.