marți, 30 noiembrie 2010

Fericirea, ca un ceai fierbinte!



După mine ,fericirea e ca un ceai fierbinte.Dispare la fel de repede ca şi răcirea lui.Şi puţini o simt şi o trăiesc ,pentru că mulţi se feresc să bea ceaiul fierbinte,de frică să nu se ardă.
Am aflat şi eu recent că oamenii fericiţi trăiesc cu aproximativ 9 ani mai mult decat cei nefericiţi. Poate,aşa îi vom da mai multă importanţă.


Fericirea diferă.


Ingredientele fericirii diferă de la om la om. Pentru un copil fericire e chiar şi o minge,o jucărie nouă .Alţi oameni gasesc fericirea în lucruri măreţe,altii în lucruri mărunte.Un citat spune foarte adevarat că nenorocirile sunt mari şi gratuite, numai fericirile sunt scurte şi costisitoare.

Fericirea poate să însemne o familie,să găseşti sufletul pereche,o prietenie dezinteresată şi sinceră,o casă,maşină,un job,bani mulţi,un răsărit,o muzică bună,o faptă bună,un ajutor,o vorbă spusă când e nevoie,trecut (dar acest lucru nu le va permite să fie niciodată fericiţi pe deplin,pentru că fericirea din trecut nu înseamnă că mai există şi în prezent),sănătate,fascinaţie,plăcere,performanţă,imaginaţie,success,o mâncare bună,nişte cuvinte,o noua achiziţie de vestimentşie,o pasiune,un copil,iubire.


Fericirea e confundată.

Fericirea e confundată câteodată ,sau de multe ori, cu iubirea, cu dragostea.Dar dragostea nu înseamnă îndotdeauna fericire.Poţi iubi şi poţi suferi în acelaşi timp.Mai degrabă aş vorbi de fericire şi suferinţă.Nu în acelaşi timp.Pentru că fericirea durează atât timp cât nu apare suferinţa.Şi suferinţa dispare,când ne mai lasă şi câteva clipe de fericire.De fericire fericită şi sinceră.

Atunci când ne reamintim”fericirea”,este clar câ ne-o amintim cu tristeţe,pentru că nu o mai avem.Putem să o simţim azi mai prezentă ca oricând,iar mâine,perfidă ,să se prefacă că am fi avut vreo legatură.Una fara alta ,fericirea fără suferrinţă nu pot exista.Ele se alternează şi sunt inegale ,din nefericire.Păcăt că fericirea nu stă întotdeauna atât cât ne dorim şi de cele mai multe ori ,se evaporă.Să nu te amăgeşti crezând că o poţi “conserva” şi că o poţi avea oricând.Atunci vei cunoaşte suferinţa cea mai mare .

“Am înţeles de curând câa fericirea nu e o destinaţie, ci ea e însăşi Calea!”.Ceea ce pentru mine înseamnă fericire,pe altul îl poate întrista,îi poate fi indiferent.Până la urmă, e adevărat;poate cauţi fericirea atât de mult într-un loc,în cineva sau în ceva,încât atunci când o dobândeşti realizezi că nu eşti,de fapt, fericit.Important e că,în goana după fericire,măcar suntem fericiţi,pentru că avem iluzia că vom găsi ,într-un final ce cautăm.
Fericirea e simplă.

Nu trebuie să devenim obsedaţi de idea fericirii,nu trebuie să o aşteptăm ca pe ceva care trebuie să vină,nu trebuie să ne impunem să fim fericiţi,pentru că, daco e so fim fericiţi,vom fi ,chiar fără să ne dăm seama.Fericirea e simplă.Noi ne complicăm,făcând orice să fim fericiţi,când am putea arunca un ochi prin jurul nostru.
Cautăm fericirea departe şi ea e lângă noi,de cele mai multe ori.O poţi vedea sau nu.Pot trece ani,fără să ne dăm seama că fericirea “stă lângă noi”.


Citate fericire.


  • Fericirea este precum pisica, dacă încerci să o ademeneşti sau să o chemi, te va evita cu îndârjire; nu va veni niciodată. Dar dacă nu îi acorzi nici un pic de atenţie şi iţi vezi de treabă, o veţi găsi frecându-se de picioarele tale şi sărindu-ţi in poală.
  • Fericirea este un fluture, care, atunci când este urmărit, este întotdeauna la un pas de a fi prins, dar dacă stai liniştit, se poate aşeza pe tine.
  • Fericirea nu este o destinaţie, nu există un moment, un punct al fericirii de atins. Adevărata fericire constă în optimism.
  • Fericirea nu constă în a avea mult, ci în a fi mulţumit cu puţin.
  • Fericirea înseamnă să te gândeşti la toate momentele când ai fost trist şi să îţi aduci aminte de ele zâmbind.
  • Daca faci ceva, nu vei fi intotdeauna fericit; dar nu vei fi niciodata fericit fara sa faci ceva.
  • O zi de fericire un an de lacrimi cere.

Vama Veche - Fericire

"N-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit-Dinu Olarasu"

joi, 25 noiembrie 2010

Pentru mine,iubirea!



O iubire e mai mult decât
toate cuvintele puse laolaltă şi e
mai prezentă decât orice gând,
mai presus de orice şi oricine,
mai puternică decât orice sunet,
mai frumoasă decât orice privelişte,
mai ademenitoare decât orice miros,
mai tacută decât orice linişte,
mai colorată decât toate culorile,
mai profundă decât orice abis,
mai sinceră decât orice adevăr,
mai curată decât orice inocenţă,
mai nedefinită decât orice formă,
mai plină decât orice conţinut,
mai bogată decât orice avere,
mai simplă decât o complicăm noi,
"mai completă",doar atunci când eşti TU!
E cel mai puţin palpabil sentiment ,care chiar fără o formă clară,fizică,îţi atinge sufletul cel mai uşor.

Cristina Spatar - Cu Tine In Gand
Dana Nalbaru-Tu
Lara Fabian - Love by grace




marți, 23 noiembrie 2010

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Cand soarta te pune la incercare.

Am ajuns sa spun “te regret” dupa ce te-am lasat sa pleci.

Si stii ce regret cel mai mult?ca am ajuns sa regret asta.Nu am vrut sa fac nimic pentru a ajunge sa ne iubim unul pe celalalt, mai presus de tot ,mai presus de oricine.
Am facut ,in schimb,totul pentru a te indeparta de mine,pentru a nu permite sa te apropii de sufletul meu, pentru a nu-ti da o sansa.
Si stii ce e ciudat?Chiar si asa mi-ai fost alaturi, mi-ai fost fidel si mai ales ai facut tot ceea ce eu nu faceam. Soarta se incapatana sa ma faca sa deschid ochii,dar  pe zi ce trecea, eu vedeam din ce in ce mai putin.

Mi-ai aratat si mi-ai dat iubirea ta. Asa cum ai stiut tu.

Nu aveam cum sa te iubesc, pentru ca mi-am impus sa nu se intample asta : sa nu am incredere din nou intr-un sentiment, ce mai tarziu mi-ar fi fost tradat.
Tu nu aveai vina.Tu doar ai incercat sa ma accepti asa cum sunt sunt. Eu ?nici nu am vrut sa incerc.
Si in ziua aceea ….te-am lasat atat de usor, atat de banal, atat de absurd….atat de nemilos …sa pleci.
De fapt, nu sa pleci, pentru ca tu nu ti-ai dorit asta, ba din contra, chiar si asa ai fi vrut sa ramai.
M-am comportat ca si cum n-ai fi existat. Ca si cum ai fi fost un strain.
Cine ar fi crezut ca peste un timp voi ajunge sa te regret? Si sa ma chinuie alegerea mea? Si sa ma bucure toate lucrurile pe care le faceam impreuna,dar care atunci pentru mine nu aveau nici cea mai mica importanta?
Acum mi-e dor si de un scurt telefon, in care ma abordai zambitor si simplu cu un “Ce faci domnisoara?”

Amintirile cu tine, despre noi sunt atat de valoroase, chiar daca azi nu le mai retraim in doi. Chiar daca nu mai avem cum sa facem altele impreuna.
Nici nu ai idée ca ma gandesc la tine.Nu am crezut niciodata ca vei ajunge sa-mi intri in suflet, abia atunci cand nu voi mai fi cu tine. Sau poate intrai subtil si fara ca eu sa realizez, cu fiecare sarut, cu fiecare clipa petrecuta cum doar noi doi o stiam.
E ciudat. E dureros. Parca soarta imi da o palma. O accept.O merit. Si traiesc cu tine din amintiri.

E greu sa traiesc in urma ta.

In mine curg doar amintiri din toamna aceea, toamna noastra. Ai facut-o sa aiba culorile mai intense, ai facut sa nu simt vantul aspru, ploaia ma mangaia, iar frigul…nici nu-mi era frig cu tine. 
Acum e toamna iar. Nu ma mai bucur nici de culori, nici de ploaie si …tremur de dor.
DJ Project - zile si nopti

marți, 16 noiembrie 2010

Cand soata iti da o palma,demonstreaza-i ca nu te doare .


Cand soata iti da o palma,demonstreaza-i ca nu te doare .
Pana la urma,Totul se intampla cu un scop .
Andra - Something New

marți, 9 noiembrie 2010

Agonie,extaz sau invers




Mi s-a întâmplat de câteva ori să văd oameni care au avut totul şi au pierdut la fel de repede ...totul.

Cine nu a trecut măcar o dată printr-o situaţie ca acestea:
-ai iubit enorm o persoană şi într-o zi ai fost părăsit
-ai iubit pe cineva şi deodată ai încetat să mai simţi asta
-ai fost iubit enorm ,dar într-o zi ai hotărât că vrei altceva
-ai avut alături o persoană,un prieten căruia i-ai încredinţat toată încrederea şi într-o zi te-a trădat
-ai cunoscut o persoană care a avut totul din punct de vedere material,până când într-o zi a pierdut totul
-ai ieşit/vorbit/râs/plâns/certat cu cineva azi,ca peste cateva moment,peste o zi să afli ca a murit într-un accident stupid ,banal,nefericit şi ai regretat că nu te-ai purtat mai bine cât a trăit,enunţând o mie de propoziţii inutile şi fără răspuns:”Dacă aş fi ....poate ..că...
-ai avut prieteni care erau mereu prin preajmă şi acum nu mai ai pe cine să suni?

Din păcate,ştiu cazuri de oameni care au avut „norocul”de a cunoaşte puterea banului.
Şi au cunoscut-o atât de bine,încât i-a depăşit şi au pierdut totul.
Şi nu pentru că au fost prea deştepţi ,ci pentru că s-au lăsat furaţi de”magia” banilor,până au ajuns de la luxul aparent(pentru că,din păcate,prezenţa fizică a banilor nu înseamnă şi educaţie,cizelare,bun gust,umanitate,eleganţă) la „luxul”de a mai putea cumpăra mâncarea de zi cu zi.

Aceşti „înzestraţi temporar”cu noroc ar trebui să fie mulţumiţi că au pierdut banii doar şi că le-a mai rămas viaţa.
E urât şi totuşi atât de intuitiv cum aceşti oameni,iniţial oameni cu o situaţie financiară normală,ulterior îmbogăţişi peste noapte,ajung atât de îngâmfaţi,urâcioşi cu „inferiorii”,uitând complet punctul lor de plecare.
Dar nu-i nimic.În unele cazuri ,am eu mai multă intuiţie şi nu fac altceva decât să-i aştept la „finish”când pierd totul şi ajung mai rău ca înainte de „a-i atinge banu”.

Mi-aş permite să-mi exprim şi eu părerea şi să afirm că mai bine nu ajungeau să cunoască şi viaţa oferită de bani.După ce totul se termină,rămân cu senzaţia aia de „mai bine”,de regretul vremurilor bogate!
Şi e foarte trist să rămâi doar cu „gustul banului”,când nu prea mai ai nici ce mânca!

P.S : Fizicul e de unică folosinţă!Vorba cântecului :”Important e cât si cum Gândesc!”

Vinovatii fara vina - Florian Pittis


joi, 4 noiembrie 2010

Si totusi ...


update 5 noiembrie 2010: ........


Avand in vedere ca viata maestrului Adrian Paunescu atarna de un fir si ca oricand se pot umple ecranele televizoarelor cu trista veste ca ......Totusi ,exista iubirea....si nu putem decat sa ne rugam putin si sa speram ca totul va fi bine.Mai jos o poezie ce mie imi place mult ,interpretata prea frumos de Tatiana Stepa !

Adrian Paunescu -Totusi, iubirea

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

marți, 30 noiembrie 2010

Fericirea, ca un ceai fierbinte!



După mine ,fericirea e ca un ceai fierbinte.Dispare la fel de repede ca şi răcirea lui.Şi puţini o simt şi o trăiesc ,pentru că mulţi se feresc să bea ceaiul fierbinte,de frică să nu se ardă.
Am aflat şi eu recent că oamenii fericiţi trăiesc cu aproximativ 9 ani mai mult decat cei nefericiţi. Poate,aşa îi vom da mai multă importanţă.


Fericirea diferă.


Ingredientele fericirii diferă de la om la om. Pentru un copil fericire e chiar şi o minge,o jucărie nouă .Alţi oameni gasesc fericirea în lucruri măreţe,altii în lucruri mărunte.Un citat spune foarte adevarat că nenorocirile sunt mari şi gratuite, numai fericirile sunt scurte şi costisitoare.

Fericirea poate să însemne o familie,să găseşti sufletul pereche,o prietenie dezinteresată şi sinceră,o casă,maşină,un job,bani mulţi,un răsărit,o muzică bună,o faptă bună,un ajutor,o vorbă spusă când e nevoie,trecut (dar acest lucru nu le va permite să fie niciodată fericiţi pe deplin,pentru că fericirea din trecut nu înseamnă că mai există şi în prezent),sănătate,fascinaţie,plăcere,performanţă,imaginaţie,success,o mâncare bună,nişte cuvinte,o noua achiziţie de vestimentşie,o pasiune,un copil,iubire.


Fericirea e confundată.

Fericirea e confundată câteodată ,sau de multe ori, cu iubirea, cu dragostea.Dar dragostea nu înseamnă îndotdeauna fericire.Poţi iubi şi poţi suferi în acelaşi timp.Mai degrabă aş vorbi de fericire şi suferinţă.Nu în acelaşi timp.Pentru că fericirea durează atât timp cât nu apare suferinţa.Şi suferinţa dispare,când ne mai lasă şi câteva clipe de fericire.De fericire fericită şi sinceră.

Atunci când ne reamintim”fericirea”,este clar câ ne-o amintim cu tristeţe,pentru că nu o mai avem.Putem să o simţim azi mai prezentă ca oricând,iar mâine,perfidă ,să se prefacă că am fi avut vreo legatură.Una fara alta ,fericirea fără suferrinţă nu pot exista.Ele se alternează şi sunt inegale ,din nefericire.Păcăt că fericirea nu stă întotdeauna atât cât ne dorim şi de cele mai multe ori ,se evaporă.Să nu te amăgeşti crezând că o poţi “conserva” şi că o poţi avea oricând.Atunci vei cunoaşte suferinţa cea mai mare .

“Am înţeles de curând câa fericirea nu e o destinaţie, ci ea e însăşi Calea!”.Ceea ce pentru mine înseamnă fericire,pe altul îl poate întrista,îi poate fi indiferent.Până la urmă, e adevărat;poate cauţi fericirea atât de mult într-un loc,în cineva sau în ceva,încât atunci când o dobândeşti realizezi că nu eşti,de fapt, fericit.Important e că,în goana după fericire,măcar suntem fericiţi,pentru că avem iluzia că vom găsi ,într-un final ce cautăm.
Fericirea e simplă.

Nu trebuie să devenim obsedaţi de idea fericirii,nu trebuie să o aşteptăm ca pe ceva care trebuie să vină,nu trebuie să ne impunem să fim fericiţi,pentru că, daco e so fim fericiţi,vom fi ,chiar fără să ne dăm seama.Fericirea e simplă.Noi ne complicăm,făcând orice să fim fericiţi,când am putea arunca un ochi prin jurul nostru.
Cautăm fericirea departe şi ea e lângă noi,de cele mai multe ori.O poţi vedea sau nu.Pot trece ani,fără să ne dăm seama că fericirea “stă lângă noi”.


Citate fericire.


  • Fericirea este precum pisica, dacă încerci să o ademeneşti sau să o chemi, te va evita cu îndârjire; nu va veni niciodată. Dar dacă nu îi acorzi nici un pic de atenţie şi iţi vezi de treabă, o veţi găsi frecându-se de picioarele tale şi sărindu-ţi in poală.
  • Fericirea este un fluture, care, atunci când este urmărit, este întotdeauna la un pas de a fi prins, dar dacă stai liniştit, se poate aşeza pe tine.
  • Fericirea nu este o destinaţie, nu există un moment, un punct al fericirii de atins. Adevărata fericire constă în optimism.
  • Fericirea nu constă în a avea mult, ci în a fi mulţumit cu puţin.
  • Fericirea înseamnă să te gândeşti la toate momentele când ai fost trist şi să îţi aduci aminte de ele zâmbind.
  • Daca faci ceva, nu vei fi intotdeauna fericit; dar nu vei fi niciodata fericit fara sa faci ceva.
  • O zi de fericire un an de lacrimi cere.

Vama Veche - Fericire

"N-ai nevoie de foarte multe ca sa fii fericit-Dinu Olarasu"

joi, 25 noiembrie 2010

Pentru mine,iubirea!



O iubire e mai mult decât
toate cuvintele puse laolaltă şi e
mai prezentă decât orice gând,
mai presus de orice şi oricine,
mai puternică decât orice sunet,
mai frumoasă decât orice privelişte,
mai ademenitoare decât orice miros,
mai tacută decât orice linişte,
mai colorată decât toate culorile,
mai profundă decât orice abis,
mai sinceră decât orice adevăr,
mai curată decât orice inocenţă,
mai nedefinită decât orice formă,
mai plină decât orice conţinut,
mai bogată decât orice avere,
mai simplă decât o complicăm noi,
"mai completă",doar atunci când eşti TU!
E cel mai puţin palpabil sentiment ,care chiar fără o formă clară,fizică,îţi atinge sufletul cel mai uşor.

Cristina Spatar - Cu Tine In Gand
Dana Nalbaru-Tu
Lara Fabian - Love by grace




marți, 23 noiembrie 2010

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Cand soarta te pune la incercare.

Am ajuns sa spun “te regret” dupa ce te-am lasat sa pleci.

Si stii ce regret cel mai mult?ca am ajuns sa regret asta.Nu am vrut sa fac nimic pentru a ajunge sa ne iubim unul pe celalalt, mai presus de tot ,mai presus de oricine.
Am facut ,in schimb,totul pentru a te indeparta de mine,pentru a nu permite sa te apropii de sufletul meu, pentru a nu-ti da o sansa.
Si stii ce e ciudat?Chiar si asa mi-ai fost alaturi, mi-ai fost fidel si mai ales ai facut tot ceea ce eu nu faceam. Soarta se incapatana sa ma faca sa deschid ochii,dar  pe zi ce trecea, eu vedeam din ce in ce mai putin.

Mi-ai aratat si mi-ai dat iubirea ta. Asa cum ai stiut tu.

Nu aveam cum sa te iubesc, pentru ca mi-am impus sa nu se intample asta : sa nu am incredere din nou intr-un sentiment, ce mai tarziu mi-ar fi fost tradat.
Tu nu aveai vina.Tu doar ai incercat sa ma accepti asa cum sunt sunt. Eu ?nici nu am vrut sa incerc.
Si in ziua aceea ….te-am lasat atat de usor, atat de banal, atat de absurd….atat de nemilos …sa pleci.
De fapt, nu sa pleci, pentru ca tu nu ti-ai dorit asta, ba din contra, chiar si asa ai fi vrut sa ramai.
M-am comportat ca si cum n-ai fi existat. Ca si cum ai fi fost un strain.
Cine ar fi crezut ca peste un timp voi ajunge sa te regret? Si sa ma chinuie alegerea mea? Si sa ma bucure toate lucrurile pe care le faceam impreuna,dar care atunci pentru mine nu aveau nici cea mai mica importanta?
Acum mi-e dor si de un scurt telefon, in care ma abordai zambitor si simplu cu un “Ce faci domnisoara?”

Amintirile cu tine, despre noi sunt atat de valoroase, chiar daca azi nu le mai retraim in doi. Chiar daca nu mai avem cum sa facem altele impreuna.
Nici nu ai idée ca ma gandesc la tine.Nu am crezut niciodata ca vei ajunge sa-mi intri in suflet, abia atunci cand nu voi mai fi cu tine. Sau poate intrai subtil si fara ca eu sa realizez, cu fiecare sarut, cu fiecare clipa petrecuta cum doar noi doi o stiam.
E ciudat. E dureros. Parca soarta imi da o palma. O accept.O merit. Si traiesc cu tine din amintiri.

E greu sa traiesc in urma ta.

In mine curg doar amintiri din toamna aceea, toamna noastra. Ai facut-o sa aiba culorile mai intense, ai facut sa nu simt vantul aspru, ploaia ma mangaia, iar frigul…nici nu-mi era frig cu tine. 
Acum e toamna iar. Nu ma mai bucur nici de culori, nici de ploaie si …tremur de dor.
DJ Project - zile si nopti

marți, 16 noiembrie 2010

Cand soata iti da o palma,demonstreaza-i ca nu te doare .


Cand soata iti da o palma,demonstreaza-i ca nu te doare .
Pana la urma,Totul se intampla cu un scop .
Andra - Something New

marți, 9 noiembrie 2010

Agonie,extaz sau invers




Mi s-a întâmplat de câteva ori să văd oameni care au avut totul şi au pierdut la fel de repede ...totul.

Cine nu a trecut măcar o dată printr-o situaţie ca acestea:
-ai iubit enorm o persoană şi într-o zi ai fost părăsit
-ai iubit pe cineva şi deodată ai încetat să mai simţi asta
-ai fost iubit enorm ,dar într-o zi ai hotărât că vrei altceva
-ai avut alături o persoană,un prieten căruia i-ai încredinţat toată încrederea şi într-o zi te-a trădat
-ai cunoscut o persoană care a avut totul din punct de vedere material,până când într-o zi a pierdut totul
-ai ieşit/vorbit/râs/plâns/certat cu cineva azi,ca peste cateva moment,peste o zi să afli ca a murit într-un accident stupid ,banal,nefericit şi ai regretat că nu te-ai purtat mai bine cât a trăit,enunţând o mie de propoziţii inutile şi fără răspuns:”Dacă aş fi ....poate ..că...
-ai avut prieteni care erau mereu prin preajmă şi acum nu mai ai pe cine să suni?

Din păcate,ştiu cazuri de oameni care au avut „norocul”de a cunoaşte puterea banului.
Şi au cunoscut-o atât de bine,încât i-a depăşit şi au pierdut totul.
Şi nu pentru că au fost prea deştepţi ,ci pentru că s-au lăsat furaţi de”magia” banilor,până au ajuns de la luxul aparent(pentru că,din păcate,prezenţa fizică a banilor nu înseamnă şi educaţie,cizelare,bun gust,umanitate,eleganţă) la „luxul”de a mai putea cumpăra mâncarea de zi cu zi.

Aceşti „înzestraţi temporar”cu noroc ar trebui să fie mulţumiţi că au pierdut banii doar şi că le-a mai rămas viaţa.
E urât şi totuşi atât de intuitiv cum aceşti oameni,iniţial oameni cu o situaţie financiară normală,ulterior îmbogăţişi peste noapte,ajung atât de îngâmfaţi,urâcioşi cu „inferiorii”,uitând complet punctul lor de plecare.
Dar nu-i nimic.În unele cazuri ,am eu mai multă intuiţie şi nu fac altceva decât să-i aştept la „finish”când pierd totul şi ajung mai rău ca înainte de „a-i atinge banu”.

Mi-aş permite să-mi exprim şi eu părerea şi să afirm că mai bine nu ajungeau să cunoască şi viaţa oferită de bani.După ce totul se termină,rămân cu senzaţia aia de „mai bine”,de regretul vremurilor bogate!
Şi e foarte trist să rămâi doar cu „gustul banului”,când nu prea mai ai nici ce mânca!

P.S : Fizicul e de unică folosinţă!Vorba cântecului :”Important e cât si cum Gândesc!”

Vinovatii fara vina - Florian Pittis


joi, 4 noiembrie 2010

Si totusi ...


update 5 noiembrie 2010: ........


Avand in vedere ca viata maestrului Adrian Paunescu atarna de un fir si ca oricand se pot umple ecranele televizoarelor cu trista veste ca ......Totusi ,exista iubirea....si nu putem decat sa ne rugam putin si sa speram ca totul va fi bine.Mai jos o poezie ce mie imi place mult ,interpretata prea frumos de Tatiana Stepa !

Adrian Paunescu -Totusi, iubirea

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.

Si totusi e stare de veghe
Si totusi murim repetat
Si totusi mai cred în pereche
Si totusi ceva sa-ntâmplat.

Pretentii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric si tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Retele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeste-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrisi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminosi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-si acelasi repros.

Si tu si iubirea există
Si moartea există în ea
Imi place mai mult când esti tristă
Tristetea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu esti în puterile mele,
Desi închizitii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Si totusi există iubire
Si totusi există blestem
Dau lumii, dau lumii de stire
Iubesc, am curaj si mă tem.