"Cât îţi ador zâmbetul!"
Sunt momente în care am nevoie să-ţi văd zâmbetul ,plin de nevinovăţie,plin de gingăşia unui copil..
Aş putea sta ore-n şir să te privesc cum zâmbeşti.În momentele alea te simt atât de fragil/ă...şi tot ce vreau e să te protejez ca pe un copil,mângâindu-ţi faţa dulce.
Sunt câteva persoane în viaţa mea care au un astfel de zâmbet şi care întotdeauna îmi dau starea aia de bine,îmi dau energie.
"Mă hrănesc cu zâmbetul lor!
Zâmbetul,este până la urmă,o partea din noi,ceva caracteristic,iar dacă cineva îşi pierde acest ceva,simt ca nu mai e la fel.A piedut ceva preţios.Şi o să ne amintim:"Da' ce frumos zâmbea!Cât îi adoram zâmbetul!Ce n-aş da să te mai văd o dată zâmbind ca atunci..."
Deşi cer insistent unor persoane să zâmbească cât mai mult,poate ar trebui să fiu mai "exigentă" cu mine.De mult nu am mai râs ...."cu atâta poftă"....şi ce des o făceam înainte.
Mai am totuşi momente când îmi "zâmbeşte inima",dar de multe ori asta nu o arăt şi la suprafaţă.
Nu pot să zic că sunt tristă,dar nici motive de răs nu prea am.Faţa mea e în "linie dreaptă"
Cred că am nevoie să-ţi revăd zâmbetul...dar nu mai eşti cu mine...şi vorba cântecului " A telephone can't take place of your smile ...."
Din păcate,unele zâmbete "tac" pentru totdeauna....
Mai jos două melodii mai vesele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu